/Viorel Morariu a însemnat, pentru mine, o personalitate marcantă, un monument de cultură rugbystică și generală.

Viorel Morariu a însemnat, pentru mine, o personalitate marcantă, un monument de cultură rugbystică și generală.

Viorel Morariu a însemnat, pentru mine, un important povățuitor în ale tehnicilor și dedesubturilor rugby-ului. Sunt n martori care pot certifica faptul că, atât cât am scris sau comentat pentru Federația Română de Rugby, nea Vio a purtat n discuții pe marginea celor mai diverse subiecte legate de rugby. Niciodată nu am discutat despre altceva. Pasiunea domniei sale pentru balonul oval era prea mare ca între noi să încapă alt subiect de conversație.

Deși eu eram un broscoi scufundat într-un fluviu, comparativ cu distinsul meu interlocutor, nea Vio niciodată nu m-a pus, sau nu a dorit să mă pună în inferioritate, deși aceasta era clară. M-a învățat ca un bunic, m-a încurajat și mi-a arătat unde credea că anumite lucruri trebuie corijate.

Deși ca vârstă ne despart vreo cinci decenii, am simțit mereu că rimez cu un astfel de suflet, chit că, așa cum am spus, diferențele erau colosale.

Nefericita întâmplare face ca ultima declarație, evident pe marginea rugby-ului, să mi-o fi dat tot mie. Am vorbit despre meciul România – Franța, record mondial de audiență acum 6 decenii. Mărturia este aici: http://www.rugby.ro/60-de-ani-de-la-recordulmondial-de-audi…

Chiar dacă acum eram în altă barcă, nea Vio a vorbit cu mine la fel de deschis. Sper, mult stimate Viorel Morariu, ca de acolo, din cer, să îmi transmiteți aceeași stare de optimism și de bine, ca după un comentariu apreciat sau o poveste pusă în pagină.

Mulțumesc Viorel Morariu! Domnul să îți lumineze calea spre cele veșnice!