/Marian Amuza ”nașul” acestui blog

Marian Amuza ”nașul” acestui blog

Orice blog își are nașul. Al meu este Marian Amuza, un vechi prieten pentru care nu voi avea niciodată suficiente cuvinte de mulțumire.

Marian Amuza, ușor de recunoscut din acea fotografie atașată, este cel care mi-a deschis, prima dată, ușa unei redacții. Totul s-a întâmplat superrapid și, oarecum întâmplător. Terminasem facultatea, luasem examenul de licență, iar statul român îmi dăduse un mare șut, în jungla economiei de piață.

Eram într-o perioadă de căutări intense, iar întrebările pe care mi le puneam, cu privire la viitorul meu, erau multe și fără răspuns. Pe vremea aceea aveai toată vara ocupată iar licența, examen și susținerea lucrării, se susțineau în septembrie. Nu am apucat să îmi savurez succesul academic, deoarece mă frământa, cum spuneam, ce urma să fac. La București nu mai beneficiam de cazare în cămin, așa că m-am întors acasă, la părinți, la Roșiorii de Vede.

Așa a apărut un vechi vecin de scară, Marian Amuza, care era redactor la un ziar din Alexandria. El mi-a spus că este un post de redactor sportiv și, cunoscându-mă de mic, crede că aș face față la provocare. Se oferea și un salariu destul de atractiv pentru un burlac, așa că am acceptat fără a sta pe gânduri. Așa am ajuns la Alexandria, redactor la ziarul cotidian Informația Teleormanului.

A fost prima luare de contact cu o redacție, cu munca de teren, cu aranjarea în pagină și cu toate celelalte exigențe specifice. Mi-a plăcut enorm, iar apoi, dacă am rămas, se pare că acesta a fost locul meu. Eu care terminasem ASE…

Despre Marian? Doar cuvinte de laudă. Un talent irosit dintr-un ghinion aparte. Un om născut pentru presă, dar care pare că niciodată nu a avut noroc de oameni serioși în jurul său. Îi mulțumesc încă odată pentru gestul făcut atunci și îl asigur de întreaga mea considerație.

Să ai parte de tot ce e mai bun pe lume Marian și nu uita că pentru toți există ceva și cineva pe Pământ.

Marian Amuza, fotografiat așa cum îi șede lui bine: în costum național și între fete frumoase…