/Ștefan Demci și curajul de a-și apăra echipa

Ștefan Demci și curajul de a-și apăra echipa

Îl cunosc de ceva ani pe Ștefan Demci. Fost internațional, participant în tricoul României la Cupa Mondială din 1999, de 6 ori campion cu Dinamo și de alte patru ori câștigător al Cupei României, Demci este legat indisolubil de culorile alb-roșii.

Cu toate acestea, în fiecare discuție, Fane a demonstrat luciditate și respect pentru adversar, chiar dacă el s-a numit Steaua. ”Nu aș juca pentru Steaua, însă asta nu înseamnă că nu respect un club de talia Stelei care și pe noi, prin forța concurenței, ne-a obligat mereu să ne pregătim la modul profesionist”, spunea Ștefan Demci acum câțiva ani.

Nu v-aș fi spus toate astea dacă la derby-ul Steaua – Dinamo nu aș fi asistat la o scenă desprinsă parcă din contextul de eleganță al jocului cu balonul oval. În tribuna oficială a Stadionului de Rugby din Ghencea, un spectator, fără să aibă legătură cu clubul militar, pentru care am fost crainic la meciul respectiv, s-a apucat să urle. Individul, pe care sincer cred că îl văd prima dată acolo, s-a apucat să urle trivialități la adresa dinamoviștilor. Am promis că nu permit pe blog limbaj suburban, așa că nu voi reda scandarea, deși sunt convins că înțelegeți ușor despre ce este vorba.

Cum spectatorul cu pricina, certat cu legile nescrise ale rugby-ului, insista și cam spărgea imaginea unei tribune altfel cunoscătoare de rugby, cel care s-a sesizat, de pe banca de rezerve a echipei sale, a fost chiar Fane Demci. Acesta i-a solicitat omului să tacă, amenințându-l că dacă va continua, coboară la el și îl bate. Acum cred că toți puteți confirma. Demci este un combativ lucid. Adică dacă te bate nu ai voie nici să plângi, pentru că o iei pe coajă argumentat și regulamentar.

Cert este că, deși a mai țipat un altul din tribună la Demci interogându-l cu ce drept amenință, spectatorul recalcitrant verbal a tăcut. Cred că înainte de această scenă, eu însumi de la microfon făcusem afirmația că ”eticheta rugbystică impune, nu recomandă, un comportament civilizat, în care să ne încurajăm echipa favorită”. Referirea era pentru galeria venită de la fotbal, dar și pentru cel care l-a scos din sărite pe Fane Demci.

Pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, s-a pus problema eventualei legitimități, dacă antrenorul dinamovist cobora și îl altoia pe spectatorul lipsit de eleganță. Demci este ofițer în MAI, cred că subcomisar și probabil că anumite îngrădiri nu i-ar fi permis o astfel de atitudine. Asta pe linie de conduită profesională, însă moralmente, fostul internațional avea tot dreptul să își apere echipa agresată în acel mod.  Și încă o chestiune. Demci nu s-a luat la trântă cu Steaua, ar fi incorect să gândim așa, ci cu un om, fără a generaliza. Steaua nu are nicio vină în speța de față. Steaua, la rugby și nu numai, respectă Dinamo, iar ipoteza este reciproc valabilă.

În fine, respectul meu, ca om, față de Ștefan Demci a crescut în urma acestui episod. Cred că este de acord și suporterul stelist prezent la întâmplare, care a și strigat la un moment dat: ”Are dreptate bă și Fane. Hai să îi încurajăm pe ai noștri!”

Cred că, după acest citat, nici nu mai este nevoie de vreo concluzie…