/Carte despre hochei (I) – Cuvânt din partea autorului

Carte despre hochei (I) – Cuvânt din partea autorului

Cuvânt înainte din partea autorului

Atunci când unul dintre bunii mei prieteni, Bobby Durbac, mi-a propus să fac parte din echipa de organizare a Campionatului Mondial de hochei pe gheață, grupa valorică IIA, Galați 2017, nu am stat pe gânduri nicio clipă. Am acceptat fără rezerve, chit că o săptămână a trebuit să mă rup de familie și să plec în ”cantonamentul pe gheață”. Pentru cei care poate cunosc mai puțin acest aspect, pot aminti faptul că m-am îndrăgostit efectiv de hochei atunci când am început, în 2011, să comentez acest sport pentru postul de televiziune Sport 1 România. Am avut șansa uriașă de a fi printre cei care semnau cronicile sonore la meciuri de NHL, printre care și finala Cupei Stanley, campionatul Slovaciei, Campionate Mondiale, printre care și meciurile echipei naționale a României sau Liga Mol.

M-am specializat, ca să zic așa, la locul de muncă, grație colegilor de microfon în primul rând. Am făcut o mulțime de ”nopți albe” pentru transmisiunile directe de la nord-americani, acolo unde, se știe, hocheiul se trăiește altfel. De neuitat rămân meciurile în aer liber, ori seriile de play-off.

Apoi am mai avut șansa de a lucra o perioadă, pe bază de voluntariat, ca ofițer de presă la Federația Română de Hochei pe Gheață. Din această postură am aprofundat istoria hocheiului românesc și am înțeles destul de multe aspecte legate de dezvoltarea acestuia în țara noastră. Am mai comentat, la Moldova 1, postul public de televiziune din Republica Moldova, cele mai tari meciuri ale turneului olimpic de la Soci, din 2014, între care și finala.  

Deja ”transferat” fiind la Look TV, mi s-a mai ivit și oportunitatea de a fi comentator al primei finale a Cupei Campionilor Europeni. A fost o transmisiune venită ca bonus după achiziționarea, de către post, a unor etape de Cupa Mondială la bob și skeleton.

Pe site-ul oficial al Federației Române de Hochei pe Gheață, www.rohockey.ro, am semnat câteva sute de materiale, iar alte meciuri din diverse competiții le-am comentat pentru unele posturi locale de televiziune românești, posturi de radio online și pe unde hertziene sau pentru Moldova Sport, de dincolo de Prut. Pentru forul național românesc de hochei pe gheață am participat, cu conținut redacțional, la editarea câtorva buletine informative, reluându-se, în acea perioadă, o tradiție veche și de mult timp uitată.

Am mai fost și crainic, la o finală de Cupa României disputată la Brașov. Am scris cartea centenară a Clubului Sportul Studențesc, unde un capitol substanțial a fost rezervat secției de hochei pe gheață. Am mai scris multe pagini și despre turneul de hochei pe gheață organizat în 2013, la Brașov, la Festivalul Olimpic al Tineretului European găzduit de țara noastră, eveniment căruia, de asemenea, i-am dedicat o carte. Așa pot spune că, din punct de vedere editorialistic, am intrat pe tărâmul feeric al hocheiului pe gheață, cel mai rapid sport de echipă din lume.

Cam acesta este trecutul meu jurnalistic în preajma hocheiului pe gheață. Nu știu dacă este mult sau este puțin. Cert este însă că, din fragedă pruncie, adică de la Jocurile Olimpice Calgary 1988, urmăresc cu nesaț hocheiul pe gheață. Chiar îmi aduc aminte că, la câțiva ani după Revoluție, am savurat o transmisiune în care pucul nu se vedea. După ani de zile, o finală între Steaua și Sport Club Miercurea Ciuc avea dreptul la timp pe micul ecran.

Am vrut doar să vă explic, în câteva cuvinte, de ce am acceptat fără rezerve și o a doua provocare: aceea de a încerca închiderea între limitele convenționale ale coperților, a unei ediții, obscure poate pentru 99% dintre oamenii de pe Terra, de Campionat Mondial. Culmea a fost că, deși la început nu am avut această intenție, cercetările ulterioare au relevat aspecte extrem de interesante, în ceea ce privește tangenta binară Galați-Campionat Mondial de hochei pe gheață. Din acest motiv am amânat un pic ”actualitatea” și, în această lucrare, am acordat întâietate trecutului.

Avertizez din start că, în paginile ce vor urma, nu veți găsi un senzațional fudroaiant, ci pur și simplu realitatea nefardată. Niciodată nu am fost genul care să caute fantasticul și fantasmagoricul, limitându-mă în a prezenta, simplu și sintetic faptele, care, în cele mai multe cazuri, vorbesc de la sine. Sper ca această lucrare să fie percepută ca una naturală și organică, plăcută la lecturat și de care să vă aduceți aminte cu plăcere, atunci când în imagine vă apare o crosă și un puc, ori un patinoar sau oricare altă secvență legată de hocheiul pe gheață.

Vă mulțumesc dacă ați avut răbdarea de a lectura până la capăt această prefață, poate un pic cam lungă și vă invit împreună, prin intermediul acestor pagini, să scrijelim împreună gheața gălățeană, într-o primăvară blândă și frumoasă, cum a fost cea a anului 2017.

 

 Va urma!

TAGS: