/Carte despre hochei (VI)

Carte despre hochei (VI)

Ne-am întors în incinta Patinoarului artificial ”Dunărea” pentru meciurile zilei a doua. Australienii și islandezii sunt primii care intră pe gheață. Cangurii surprind încă odată prin patinaj și prin determinare. Islanda, pusă sub presiune, demonstrează că are totuși linii fragile din punct de vedere valoric. Australia se bazează pe o echipă omogenă și pe faptul că, la nivel intern, se joacă hochei de bună calitate. Sportivii de la Antipozi au fost permanent în avantaj și s-au impus meritat cu 3-2. Cu toate acestea, islandezii au avut o mare ocazie în perioada a treia, când au ratat dintr-o situație singur cu toată poarta goală. Se mai întâmplă…

La final, insularii au presat, în căutarea egalării, scoțând portarul de pe gheață. Un australian, la propria linie albastră, a interceptat și, din plonjon, a trimis pucul razant, spre poarta părăsită. Numai că micuțul disc de cauciuc s-a oprit exact la rădăcina barei, cursa sa depășind însă, în orice caz, timpul regulamentar de joc. Frumusețea hocheiului…

Al doilea meci al zilei a fost cel dintre Belgia și Spania. Belgienii, cu timp relativ scurt de refacere, după ultimul meci al zilei inaugurale, s-au întrecut pe ei, mai ales că au avut și un efectiv inferior numeric. Ei au câștigat clar, cu 5-3, după ce la un moment dat au avut 4-0 și toată lumea s-a gândit că portarul belgian va nota primul shout-out al competiției. Nu a fost așa, deoarece în perioada a treia, ibericii au maculat tabela în dreptul lor, iar apoi, în ultimele minute, au redus simțitor ecartul. Cu un scor de 5-3, spaniolii pot declara că au pierdut onorabil un meci altfel foarte disputat, în care s-a stabilit și un record al competiției în ceea ce privește minutele de penalizare. Brigada de arbitri a dictat 44 de minute de pedeapsă, din care 20 împotriva spaniolilor și restul de 24 în tabăra belgienilor.

Evident că meciul cel mai așteptat nu putea fi decât unul singur, cel care trăgea cortina asupra programului. România – Serbia a strâns în tribune în jur de 2500 de spectatori. Ceva mai mult chiar, comparativ cu prima zi. La fel, am văzut grupuri de spectatori îmbrăcați în tricourile echipei naționale, ori în cele ale echipei locale CSM Dunărea Galați. Publicul a fost iarăși al șaptelea jucător, într-un meci care, așa cum anticipau și oficialii Federației Române de Hochei pe Gheață, nu a fost deloc ușor.

Prima treime a meciului ne-a fost favorabilă. După câteva minute de tatonare, Botond Flinta a șutat puternic de deasupra cercului din stânga, peste umărul portarului. Gol tipic de fundaș, care a aruncat în aer tribunele. Ca peste tot în provincie probabil, echipa națională a României este cu mult mai bine primită comparativ cu Bucureștiul.

Al doilea gol a venit după o frumoasă insistență a lui Georgescu, care până la urmă a reușit să arunce pucul în poartă, pe deasupra portarului care se afla întins pe luciul de gheață. Trei jucători ai noștri, Irimia, Bocu și marcatorul deja menționat au contribuit la asediul finalizat cu golul de 2-0.

Tricolorii s-au văzut, poate, prea devreme câștigători ai partidei. Ei s-au angrenat în jocul fizic, chiar dur al sârbilor. În acest context au început veritabile lupte pe gheață, fiind notată și prima bătaie generală de la Campionatul Mondial găzduit de orașul Galați. Sârbii au dominat repriza de mijloc, au înscris un gol și au căutat asiduu egalarea. Cu un pic de șansă, tânărul portar Toke Zoltan, bine protejat de apărători, a închis poarta așa că ne-am păstrat avantajul de 2-1, la ultima pauză a meciului.

În partea a treia, oaspeții au căzut fizic. Tehnica superioară a tricolorilor a făcut diferența. Biro Matyas a marcat pentru 3-1, iar Botond Flinta și-a copiat golul cu care a deschis scorul, tot el fiind și cel care a închis statisticile. Un puc ricoșat din mantinelă s-a transformat, din crosa fundașului nostru, într-o rachetă care n-a putut fi parată de un portar sârb foarte bine mascat. Poziția golului 4 a fost similară cu a primului, de deasupra cercului din stânga.

Prea multe lucruri nu mai sunt de adăugat referitor la meciul contra Serbiei. Măcar în virtutea vecinătății și a durității, Serbia a fost un adversar greu, care ne-a ținut un pic pe jar.  Până la urmă a triumfat echipa mai valoroasă, ceea ce l-a făcut pe canadianul Martin Lemieux, antrenorul Coronei Brașov și al naționalei, să declare, sau mai bine zis să întărească o axiomă deja lansată: ”publicul gălățean este al șaptelea jucător al echipei naționale a României”.

Cel mai bun om al meciului a fost declarat portarul Toke Zoltan. Un paradox? Nicidecum. Șuturile apărate de goal-keeperul ciucan chiar au fost un ajutor prețios pentru România în acest meci. Între oficialii care asistă la jocurile de hochei mai este o vorbă: când nu știi pe cine să dai omul meciului, îl pui pe portar. Ei bine nu a fost cazul și aici, deoarece Toke chiar a meritat distincția. O subliniere în plus pentru el, după excepționala prestație din meciul cu Belgia. Cu numai două goluri primite, formația noastră are, cel puțin până acum, cea mai bună apărare din turneu.

La conferința de presă de după meci, Lușneac, Botond Flinta și Toke Zoltan au răspuns cu mult bun simț întrebărilor lansate de jurnaliștii gălățeni. Toți consideră că meciul cu Australia se transformă, încet dar sigur, într-o finală pentru promovare. Deocamdată avem un punct în plus față de hocheiștii de la Antipozi, cărora aceeași Serbia le-a smuls un punct.

Hocheiul, mai mult poate ca orice alt sport de echipă, poate produce și poate propune surprize uriașe. De aceea suntem cu toții rezervați în ceea ce privește vreun pronostic. 

S-a încheiat o nouă zi de hochei, iar colegii care au pus întrebări la conferință sunt foarte mulțumiți de combinația aleasă pentru participare, din lotul național al României. Să sperăm că și de aici încolo lucrurile vor merge la fel de bine. Cel mai important lucru este că România conduce cu 6 puncte, având superlative ofensive și defensive, grație golaverajului care este de 13-2.

Urmează o zi de pauză, după care se revine pe gheață, pentru meciurile cu Islanda și cu Australia. Dar despre toate… la momentul potrivit. Deocamdată toți voluntarii gălățeni, alături de inimoșii oameni de la Fundația Sportul Gălățean, zăbovesc, deși este miezul nopții, în jurul unui tort pe care, din lumânări, tronează numărul 21. Este ziua de naștere a uneia dintre fete, iar petrecerea are loc chiar la patinoar, casa noastră timp de aproximativ o săptămână. La Mulți Ani și toate dorințele să ți se împlinească Ana Ciripneac, sărbătorita zilei care ne-a îndulcit seara. Înainte de orice, fiecare dintre noi este un om, iar fără oameni niciun sistem, niciun sport, nu poate să performeze, pe plan sportiv sau managerial.  

Pauza a fost una foarte activă. Dis-de-dimineață, în ziua de miercuri, lotul de arbitri delegați pentru acest Campionat Mondial, au avut o oră de gheață. Foarte matinali, cavalerii fluierului au luat micul dejun, metaforic vorbind, printre pucuri. Șeful delegat să le supervizeze activitatea celor 4 arbitri și 12 arbitri de linie a pavoazat gheața cu câteva marcaje compuse din pucuri de hochei. Pentru ca aceste mici obstacole să fie mai vizibile, a fost nevoie ca pucurile să fie puse unul peste altul, câte două. Pucurile de hochei, se știe, nu sunt așa de mari precum cele utilizate în marcarea pistei la patinaj viteză. După fotografia de grup, arbitri au efectuat o încălzire ușoară, cu un patinaj de voie printre cercurile trasate pe teren, apoi s-a trecut la testarea fizică propriu-zisă. A fost serii de viteză, cu fața, cu spatele, cu schimbări de direcție și toate cele specifice, toate cronometrate și notate cu atenție.

Ceea ce i-a surprins, în mod plăcut, pe puținii oameni care la acea oră se aflau în incintă, a fost comportamentul de echipă al cavalerilor fluierului. Este bine ca orice cititor , avizat sau mai puțin avizat, să știe că, de fapt, la acest turneu se află 7 echipe. Alături de cele 6 care concurează pentru puncte și pentru locurile fruntașe, mai există una: cea a arbitrilor. Sigur că lucrurile par, și chiar sunt, diferite. Arbitri concurează doar cu ei înșiși, iar performanța lor sportivă este mai greu de înțeles și de comensurat de marele public, comparativ cu cea a sportivilor.

După aceea am transferat din nou atenția pe continentul asiatic, acolo unde echipa națională de juniori U18 a României a obținut un succes surprinzător prin proporții. Am bătut Estonia cu 4-0, shout-out-ul fiind unul extraordinar, în compania unei echipe care era neînvinsă înaintea partidei cu noi. Balticii obținuseră două victorii, ambele dincolo de minutul 60, iar noi veneam după insuccesul în prelungiri cu vecinii lor lituanieni. Veștile bune venite pe telexul sud-coreean nu s-au încheiat. Lituania ne ”ajută” indirect și ia bătaie de la Marea Britanie cu 3-1, deci suntem, grație unei conjuncturi fericite, pe prima poziție cu 7 puncte. Este periculoasă Coreea de Sud, țara gazdă, care a învins Croația cu 4-1 și are 6 puncte, suflându-ne în ceafă. Va urma un joc direct pe viață și pe moarte. Dar ne împiedică oare cineva să visăm? Cele două promovări venite la pachet, într-o săptămână, nu mai sunt doar un vis utopic și/sau teoretic…

Jucătorii s-au relaxat în această zi de pauză, s-au plimbat pe faleză, și-au achiziționat suveniruri de la Galați, și-au făcut fotografii și așa mai departe. Ofițerii de legătură desemnați pentru fiecare delegație ”raportează” că totul este în ordine și că oaspeții de peste hotare se simt bine pe malul Dunării, fiind plăcut impresionați de orașul Galați. Chiar și pentru mulți români care nu au mai vizitat Galațiul, această frază poate fi interpretată ca o invitație deschisă, pentru a vizita, în context hocheistic sau nu, acest vechi port dunărean încărcat de istorie, de tradiții și de pitoresc.

Punem punct, cel puțin deocamdată, imaginilor extrahochei. Ne pregătim de etapa a treia, care poate avea un caracter decisiv pentru stabilirea clasamentului final al competiției. Tricolorii vor juca împotriva Islandei, cea care s-a apărat cu Spania și a atacat cu Australia, pentru două rezultate în oglindă: 3-2, respectiv 2-3.

TAGS: