/Carte despre hochei (VII)

Carte despre hochei (VII)

Galațiul își vede molcom, precum cursul bătrânului fluviu Dunărea, de mersul cotidian. Campionatul Mondial de hochei pe gheață, organizat aici, este totuși un eveniment care colorează existența vechiului oraș moldav. În primele zile, la meciurile României, s-a raportat o medie de peste 2000 de spectatori care au asistat din tribune. Nu e rău, mai ales că se observă o tendință îngrijorătoare ca spectatorul român să urmărească de acasă, de la televizor sau de la calculator, evenimentele sportive.

Organizatorii au revenit în arena de gheață, pentru ultimele retușuri. Mantinelele sunt suprasolicitate, mai ales că și în zilele de pauză sunt ore de antrenament alocate echipelor. Pentru asistență, în tribune, sunt băncuțe de lemn pe primele rânduri, cele din spatele băncilor de rezervă, dar și scaune rabatabile, care, spun localnicii sunt instalate încă de la ultima reconfigurare a edificiului, cea din 1978. Patinoarul funcționează însă cu instalații care au aproape patru decenii de la construcție, fiind bine îngrijit și amenajat de către autoritățile locale.

Serbia face o declarație de forță în uvertura zilei a treia de la Galați. Hocheiștii sârbi și-au intrat tare de tot în ritm și în mână și înving cu un usturător 9-2 selecționata Belgiei. Parcă nu e bine să folosim atribute ca modest, pentru a cataloga atitudinea și valoarea hocheiștilor belgieni. Cert este că sârbii au zburdat pe gheață și au consemnat prima lor victorie la Campionatul Mondial, ediția 2017. Încă odată se consideră că am fost oarecum favorizați de program, prin faptul că am jucat contra lor în primele etape. Mai mult însă credem că au beneficiat de țintar cei din Australia, care i-au învins pe sârbi, reamintim, foarte greu, în prelungiri. Cu 4 puncte, sârbilor le este foarte greu să se mai gândească la o eventuală promovare, însă este cert și că nu se pune problema ca ei să retrogradeze din actualul eșalon valoric în care activează.

Australia este cea care continuă balul zilei a treia. Cangurii nu au probleme legate de fusul orar, deoarece, înaintea acestui Campionat Mondial, au efectuat un cantonament prelungit în Cehia, unde au petrecut o lună de zile. Iată deci o posibilă explicație pentru jocul lor foarte bun și pentru liniile extrem de bine omogenizate. Hocheiștii de la Antipozi domină jocul cu Spania, pe care îl și câștigă de altfel, cu un scor mai strâns, în raport cu diferența de forță din teren. Este un 5-3 în care australienii au condus permanent și au avut meciul sub control. Spaniolii au scos portarul de pe gheață, forțând o egalare miraculoasă la 3-4, dar au primit gol după o apărare exactă și inteligentă care a recuperat pucul și l-a aruncat în poarta goală. Rezek, care este ceh la origine, a marcat două goluri și l-a egalat pe Ede Mihaly, cu 5 reușite în clasament. Darge a fost servantul perfect, cu două pase decisive. Australia începe din ce în ce mai mult să conteze în ecuația acestei grupe de calificare. La finalul jocului, Aussies au mers la micuțul grup de suporteri pentru a le mulțumi așa cum numai hocheiștii o fac, aplaudându-i cu crosele pe gheață. Între susținători era și cineva care adusese de acasă un cangur gonflabil.

Un mic incident, aplanat însă cu diplomație, s-a petrecut în timpul acestui meci. Nu în teren, ci în tribune. Stewarzii au avut un moment de neglijență, ori poate că nu se mai întâlniseră cu o astfel de situație. Un elev de la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galați s-a instalat, într-un loc destul de vizibil, și a început să filmeze. Cum TVR este producătorul și deținătorul imaginilor în mișcare, tânărului licean i s-a cerut să închidă imediat camera. Până la urmă, după o discuție a profesorului însoțitor cu producătorul TVR, s-a permis filmarea în scop strict didactic, fără publicarea imaginilor pe vreo sursă terestră sau online, doar la meciul Australia – Spania.

Aperitivul a fost servit. Urmează felul principal al meniului. Echipa națională de hochei pe gheață a României va întâlni Islanda. Suntem cu toții optimiști, după cele două victorii relativ facile, cu Belgia și cu Serbia. Poate prea mult optimism, lumea considerând Islanda un adversar de mâna a treia sau doar o baliză în cursa spre promovare.

Meciul începe cu o dominare cvasitotală a tricolorilor, care s-au instalat autoritar în treimea adversă. Urmează o tiradă de șuturi la poarta islandeză, dar bravul Hedstrom parează totul. Apropo, este un meci în care, la distanță, se duelează cei mai buni portari ai competiției. Toke Zoltan conduce, cu un procentaj de 94,44%, în timp ce cerberul islandez este al doilea, cu 93,06% parade reușite. Iar pentru că hocheiul este un sport al statisticilor, să ne aruncăm ochii peste ceva hârtii, în așteptarea golului tricolor. România este cea mai disciplinată echipă, cu 16 minute de penalizare, are marjă maximă la penalty killing, adică nu a luat gol în inferioritate, iar eficiența este destul de ridicată în cazul băieților noștri.

Atacăm, dominăm, însă golul întârzie. Este 0-0, oaspeții rezumându-se la un joc fizic, de apărare, cu unele trageri de timp și cu antijoc specific echipelor care se simt inferioare. Ratăm cu seninătate câteva power-play-uri, iar prima perioadă se încheie cu o halucinantă egalitate albă. Prin tribune circulă  un vânt de îngrijorare. Noi i-am bătut pe ei, acum doi ani, la ei acasă și am promovat. Nu cumva au venit să își ia revanșa?

Începe repriza de mijloc. Pasele noastre nu merg. Jucătorii evoluează crispat, iar ratările ne îngreunează din ce în ce mai mult patinajul. Ceva nu merge, iar acest lucru este îngrijorător.  Măcinăm în gol, patinăm mult, dar jocul colectiv nu se fructifică. Aaaahhhh…

Ce a fost asta? Islandezii, nebăgați în seamă aproape, ne-au scuturat plasa. O fază neașteptată, în care, printr-un cumul nefericit de factori, jucătorii noștri au lăsat o suprafață cam mare liberă. Iar oaspeții au fructificat și intră la pauză cu avantaj minim pe tabela de marcaj.

Mai avem 20 de minute pentru recuperare. Alergăm mai departe, acum în căutarea golului egalizator. Portarul islandez, la doar câteva minute de la revenirea pe teren, acuză disfuncții ale echipamentului. Așteptarea se lungește și are efect psihologic negativ pentru noi. Atacăm, șutăm, ratăm. Pucul parcă refuză să intre în poartă. Colac peste pupăză, spre final se face 2-0, iar conturile sunt încheiate. Demoralizați, tricolorii nu au mai putut remonta în cele 6 minute care mai erau până la sirena finală.

Conferința de presă care a urmat nu este nici ea prea veselă. Mihai Covaliu, președintele Federației Române de Hochei pe Gheață, este optimist. ”Am pierdut o bătălie, nu însă și războiul, după ce l-am făcut mare pe portarul islandez”, este concluzia care pare mai îndulcește amarul acestui insucces. Sunt totuși întrebări nerostite, sau mai degrabă temeri ascunse. Nu cumva se repetă, în sens invers povestea de la Reykjavik din 2015? Oare naționala României ar fi avut altă față cu cei 8 jucători absenți din motive medicale? De ce nu am fructificat niciuna dintre cele 9 superiorități pe care le-am avut la dispoziție? De ce s-a luat la țintă pieptul portarului și am refuzat parcă ostentativ să șutăm spre colțuri? Iar întrebările pot continua la nesfârșit…

La hotel, în sala de mese, am mai rămas doar noi, câțiva dintre spectatorii acestui Campionat Mondial, oficialii belgieni și lotul Islandei, care s-a întors de la meci. După ce se încheie servirea mesei, islandezii încep, public, o ședință în limba engleză. Antrenorul suedez Magnus Blarand solicită fiecărei linii să iasă în față, pe un fel de podium improvizat și să prezinte, în câteva cuvinte, ce au făcut bine și ce au făcut mai puțin bine, în meciul recent încheiat. După aceea, tehnicianul concluzionează evoluția cvintetului respectiv. Coechipierii islandezi se aplaudă între ei, ca după o mare victorie. Dar, de fapt, chiar este o mare victorie.

Bobby Durbac, omul numărul unu pe parte de marketing la acest Campionat Mondial, încearcă să detensioneze atmosfera cu un pariu, mai în glumă mai în serios. El le promite oficialilor belgieni că le va da, la masa de mâine seară, 10 sticle de vin roșu, în cazul în care înving Islanda. Belgienii acceptă pariul, deși nici ei nu cred că au vreo șansă.

Nouă, după acest duș rece, nu ne rămâne decât să facem calcule. Suntem pe locul 3, cu 6 puncte. Am lăsat Australia să se detașeze, cu 8 puncte, iar Islanda, grație victoriei directe, tot cu 6 puncte, este pe locul secund. Abia acum ne dăm seama ce bine era dacă, măcar, reușeam să împingem meciul în prelungiri și să luăm un punct suplimentar. Am fi avut 7 puncte, deci eram în fața Islandei. Dacă egalam în timp regulamentar, ar fi trebuit să batem Australia, fără alte condiționalități. Acum suntem obligați de context să batem Australia în 3 reprize, pentru a le lua fața. Offf, ce complicată a devenit această grupă a Campionatului Mondial.

TAGS: