/Concluzie ”utopică” despre viitorul fotbalului românesc

Concluzie ”utopică” despre viitorul fotbalului românesc

Am asistat, la Ploiești, la meciul de debut al selecționerului Cosmin Contra la cârma echipei naționale a României. Am crezut că, în calitatea mea de vechi suporter al naționalei, având și ceva timp la dispoziție, am obligația de a merge la acest meci, chiar dacă șansele de calificare erau și au rămas inexistente.

Ce s-a întâmplat pe gazonul Stadionului ”Ilie Oană” a văzut toată lumea. Un Budescu magistral, care a scos din joben un gol magnific, după două fente consecutive și un șut din unghi ascuțit, pe sub portar. Același Budescu a executat apoi de două ori o lovitură de pedeapsă și a transformat-o, însă golul s-a pus doar odată, deoarece la prima execuție intraseră unii în careu.

A mai marcat și Keșeru, pe final, iar concluzia a fost că tricolorii au jucat altceva. Mai relaxați, mai frumos, cu coregrafie tehnică, dar și cu eficiență. Mă întreb oare, fără răutate, oare Daum o fi văzând acest meci? Ce țeapă de milioane ne-am luat…

Păstrez desigur proporțiile, însă nu pot să nu îmi aduc aminte că una dintre marile noastre echipe a pornit cam sub aceleași auspicii. Mircea Lucescu, la 36 de ani încă nu agățase ghetele în cui. El juca și antrena pe Corvinul Hunedoara când a preluat naționala după campania ratată la Campionatul Mondial din 1982. A debutat în aceleași preliminarii, într-un meci fără miză, la Berna, unde a obținut o remiză de palmares cu Elveția, 0-0. Atunci l-a readus pe Boloni, ieșit din circuitul naționalei. L-a reinventat pe Cămătaru, l-a inventat pe Iorgulescu, iar lista poate continua. Numele sunt altele, există diferențe de context, însă în linii mari tabloul este asemănător. Oricum este interesant să vedem dacă vom repeta evoluția încurajatoare și în partida cu Danemarca, un adversar infinit mai greu și pentru care meciul cu noi are miză.

Sunt ferm convins că România se va califica la Euro 2020. Avem două șanse, pe lângă preliminarii apărând și oportunitatea Ligii Națiunilor. Însă nu aceasta ar fi marea performanță, ci o figură cât mai frumoasă la acel Euro unde avem posibilitatea de a juca și la București, urmată obligatoriu de calificarea la Campionatul Mondial din Qatar.

Spun asta și integrez în ecuație victoria tricolorilor mici, Under 21 din Elveția. Tineretul nostru a câștigat cu 2-0 la Lugano, împotriva formației care în tur, acum vreo lună, ne smulsese un punct la Constanța. Dacă vă aduceți aminte, tot așa într-un material de aceeași natură, opinam că putem bate în Elveția. Pronosticul mi-a fost confirmat, iar golurile au fost superbe. Am învins cu 2-0 după un șut din întoarcere, după un balon jonglat de Dobre, dar și un șut puternic sub transversală al lui Cicăldău.

România are 10 puncte, iar pe 10 noiembrie obligatoriu trebuie să mergem să îi susținem la meciul de acasă cu Portugalia, un fel de derby al grupei care ne poate duce chiar până la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Spuneam în același material la care tot fac referire, adică acesta http://cristianfrisk.ro/2017/09/06/incredibil-noi-nu-stiam-ca-avem-sanse-de-calificare/ că naționala U21 trebuie lăsată în pace să-și joace șansele de calificare, iar Contra a înțeles acest lucru și nu a luat ce era mai bun pentru cine știe ce experimente la seniori. Din cele două echipe, cea a lui Contra și tineretul lui Isăilă, se poate face o echipă care să ajungă destul de sus pe dunele de nisip din Qatar.

Apropo de preliminariile Campionatului Mondial din Rusia. Siria a ajuns în play-off și a făcut egal în prima manșă, 1-1 cu Australia. Meciul, ca de altfel toate celelalte, s-a jucat pe teren neutru, în Malaezia. Pe 10 octombrie are loc returul, la Sydney. Dacă se califică, sirienii vor mai avea un baraj intercontinental, cu o echipă din CONCACAF.

Este o mare performanță pentru o țară devastată de ani de zile de război civil sângeros, să ajungă până aici.

Fotbal, fotbal, fotbal și iar fotbal. Dar ce să facem? Așa am fost crescuți…

foto: frf.ro