/Despre rugby și viață

Despre rugby și viață

Mi-a venit astăzi o poftă nebunească să postez ceva pe blog. Poate și indusă, pofta, de cele aflate și trăite în ultimele 24 de ore.

Cum sună și frontispiciul blogului, materialul de față are două părți distincte.

Întâi despre rugby…

Mâine, 11 noiembrie 2017, selecționata Moldovei joacă împotriva Olandei. Meci oficial la Orhei, în Cupa Europeană pe Națiuni. Până aici nimic notabil, însă bomba vine abia acum. Din lipsă de efectiv, în naționala Moldovei s-au reactivat doi jucători care agățaseră ghetele-n cui. Noul președinte al Federației Moldovenești, Alexei Cotruță, va juca pe post de aripă, în timp ce Vasile Bolea este al șaselea jucător specializat de linia I. Ambii au făcut parte din glorioasa reprezentativă a Moldovei care în 2007 cucerea medaliile de bronz la Campionatul European de rugby 7.

Cred că este un caz unicat la nivel mondial ca un președinte de federație, în timpurile moderne, ,să îmbrace și tricoul reprezentativei naționale. Mult succes însă și sper ca reconstrucția Haiducilor să fie una de bun augur.

Azi, deja am intrat în a doua parte a poveștii, fusei speaker la un eveniment la COSR, denumit Concursul național de literatură și jurnalism sportiv ”Un condei numit fairplay”. Nici asta nu este ceva nou, eu fiind la a treia ediție consecutivă de când i-am ”păcălit” pe oamenii olimpici să mă cheme la Gală.

Așa că am găvărit eu azi vreo două ore, după care, o doamnă care nu m-a recunoscut inițial (deh, apariția bărbii), mi-a spus, la final, că, reproduc textual: ”discursul meu s-a maturizat față de anul trecut. A căpătat o tristețe conotativă care echilibrează jovialitatea și dau o altă greutate jocului de cuvinte”.

Poate fi un compliment. Barba, dar mai ales tristețea, au însă o cauză care mă doare și care m-a făcut să plâng astăzi. Tatăl meu face pe 1 Decembrie un an de la trecerea în eternitate…

TAGS: