/La microfon, Cristian Țopescu

La microfon, Cristian Țopescu

Scriu rar, dar sper bine pe blog. Ieri am fost la Gaudeamus, acolo unde am asistat și la lansarea de carte intitulată simplu dar superb și sugestiv: ”La microfon, Cristian Țopescu”.

Această propoziție eliptică de predicat cred că nu putea sintetiza mai bine ceea ce vrea cartea semnată de Horia Alexandrescu să emane prin coperțile sale. Personalitatea celui care a fost Cristian Țopescu este una uriașă, fiind interpretată într-o cheie multiplă. În carte îl regăsim pe ofițerul de carieră Țopescu, retras cu gradul de general de brigadă, pe omul Cristian Țopescu, pe cel care a comentat marile succese ale sportului românesc, sau pe copilul Țopescu.

Scenetele, unele chiar anecdotice, au un parfum special, care, picurat peste evenimente de amploare planetară, denotă o astfel de interconectare a planurilor care, sper să fie reușită comparația, dau un ton al cărții apropiat de ceea ce făcea Țopescu la microfon. Am să explic, mai departe, ceea ce am vrut să spun. Este clar că Țopescu s-a lansat și a performat în cariera de comentator de televiziune, atunci când pe micile ecrane nuanțele erau alb și negru. Prin multitudinea aspectelor prezentate, a informațiilor și a cunoașterii regulamentelor la multe discipline sportive, Țopescu reușea de minune să coloreze acele imagini monocromatice.

Cam așa și cartea. Transformă niște fapte aparent banale în imagini absolut fascinante, chiar pentru un cunoscător al trecutului țopescian. Horia Alexandrescu este cel care, între altele, mi-a dăruit povestea câștigării Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, în 1986. Având avantajul că Alexandrescu și Țopescu au fost confrați de breaslă, că au lucrat sute de ore împreună pe la Jocurile Olimpice, cartea a ieșit organică, având anumite pasaje care țin, sper să nu mă considerați exagerat, de zona mistică. Condițiile grafice și de tipar, de la Editura Militară, sunt absolut excepționale și întregesc opera.

În urmă cu cinci ani, Cristian Țopescu a acceptat să îmi ”verniseze” debutul meu publicistic. S-a lansat, tot la Gaudeamus, cartea mea încercare, ”Eurofotbal cu aromă de miazăzi”. Acum a fost rândul meu să fiu alături de o întreagă societate sportivă. Nu mică mi-a fost mirarea și plăcerea de a afla, la autografe, că marele meu idol din copilărie, Cristian Țopescu, mai ascultă comentarii ale mele. Iar când am întrebat care a fost ultima transmisiune la care m-a auzit, am rămas ca la dentist. Se întâmplase în week-end, ceea ce înseamnă că afirmația nu a fost una de complezență.

Nu mică mi-a fost mirarea ca Horia Alexandrescu să îmi spună că i-ar plăcea să mai vorbim după lansare și că știe că sunt un jurnalist devotat. Trageți voi concluzia dacă m-au mai ținut picioarele sau nu, după două astfel de complimente în interval de câteva zeci de secunde.

Cartea, care costă modica sumă de 25 de lei, nu trebuie să lipsească din biblioteca unui jurnalist.