/Se termină vacanța…

Se termină vacanța…

Mă cuprindea așa un sentiment de tristețe când se terminau vacanțele în copilărie, de parcă nu mai eram bun de nimic în ultimele zile.

Cam același sentiment mă încearcă și acum, când din vacanța prilejuită de Campionatul Mondial a mai rămas o singură zi. Astăzi, pe Lujniki din Moscova, are loc finala Campionatului Mondial, pe care am onoarea să o comentez pentru Moldova 1, www.trm.md și Radio Moldova Actualități.

Cumva în această lună de zile care mi sa părut foarte scurtă, am făcut un salt în timp, în copilărie. Întâmplarea face ca începuturile mele de vară fierbinte să coincidă cu turnee finale de Campionat Mondial sau European. Deci orice astfel de mare competiție mi se asociază, indisolubil, cu copilăria, cu plimbările în picioarele goale, cu scăldatul la râu, cu cocoțatul în copaci după caise și cireșe cu… copilăria fără griji.

”Năzbâtiile” acum au o altă amploare și, evident, rolul meu în toată această poveste s-a schimbat. Până și locul este altul, dar poate tocmai de aceea legătura mea sufletească este mai puternică. Moldova actuală îmi aduce mult aminte de copilărie…

Așadar diseară tragem linie și vom afla numele noii campioane mondiale. Pentru mine a fost superb, chiar dacă poate nu toate prestațiile au fost impecabile sau măcar bune.  Aș avea un sobor de persoane cărora să le mulțumesc pentru că în această lună totul a fost, pentru mine, aproape ca în copilărie. Mai întâi soției Olga și socrilor mei, căci au rezistat fără mine la nebuniile cotidiene marca Ștefănel+Cătălina.

Apoi celor de la televiziune, în frunte cu Efim Josanu, care mi-au asigurat un cadru de lucru mereu cald, mereu ca acasă. Colegii comentatori, cei de la tehnic, toți care au fost implicați, m-au făcut să nu mă simt nicio clipă străin în Moldova.

La fel se poate spune și despre fetele de la Departamentul Multimedia, condus de Svetlana Cojocaru, unde am redescoperit noțiunea de mult apusă pentru mine de ”redacție”. Un cuvânt se cuvine și pentru colegii de la radio, fără excepție, invitațiile în emisiuni cu altă tematică decât cea sportivă onorându-mă peste măsură.

Misiunea creștină Micul Samaritean are un locșor aparte în albumul meu sentimental consemnat în 2018. Fără ei nu știu cum m-aș fi descurcat. Au fost  zile superbe, cu muncă multă, documentare, pregătire, comentariu, alergat de colo până colo, critici, dar și aprecieri.

Pe toate voi încerca să le derulez la rece, după vacanță. Voi trage învățăminte din toate: bune și mai puțin bune.

Cert este că, în pofida sentimentului de tristețe, accept curgerea ireversibilă a timpului și deja mă gândesc cum fac să mă reintegrez în activitățile dinainte de Mondial. Voi încerca la finală să dau tot ce este mai bun, să fie un fel de cireașă de pe tort. Poate îmi va reuși, poate nu. Măria Sa telespectatorul sau radioascultătorul va decide.

Plec de acasă, din Moldova, mulțumind din suflet încă odată, ca să mă duc acasă, în România…