/Dacia 50 – Conducem românește

Dacia 50 – Conducem românește

Astăzi am avut o duminică liberă și, împreună cu familia, am decis să mergem în Herăstrău să admirăm modelele Dacia expuse cu ocazia împlinirii a 50 de ani de când Uzina de Autoturisme Pitești funcționează. Ne-am plimbat toți patru pe acolo, am admirat una alta și, la un moment dat, am auzit la microfon că se organizează un concurs. Așa că a fost simplu să participăm, prin postarea unei fotografii cu hashtag potrivit.

Am pus copilașii lângă modelul Dacia 1100 din 1968 și am participat la concurs. Se pare că am și câștigat, deoarece diseară trebuie să mergem să semnăm procesul verbal pentru un test-drive un week-end cu Duster.

Acum am să vă povestesc cam care este relația mea cu Dacia. Prima mașină în care am urcat, când eram cam de vârsta lui Ștefan, a fost char o Dacia 1100, a nașului meu. După aceea, părinții au achiziționat o Dacia 1300, cu patru faruri, de culoare roșie. Era un lux atunci, luată de la un particular, cu numere de Neamț. A costat 110 000 de lei, în condițiile în care dacă stăteai la rând așteptai ani de zile, dar dădeai numai 70 000. Acea Dacie a zăbovit vreme de peste 15 ani la noi, până când regretatul meu tată a avut un accident, iar mașina a ajuns o epavă. Bine măcar că tata nu a pățit nimic în acea coliziune. Pe acea mașină eu am învățat șoferie, deoarece practica de karting din copilărie înseamnă cu totul altceva.

Apoi tata a cumpărat o Dacia 1310 care ne-a servit și ea destul de mult, până când nu a mai putut efectiv. A ajuns la ”Rabla”. Când eu m-am pus un pic pe picioare, mi-am cumpărat un Logan în Leasing, cu care am parcurs peste 220 000 de kilometri. Acum am un Duster pe motorină, care are și el mai mult de 120 000 de kilometri.

Rezultă deci că eu am parcurs spre 400 000 de kilometri n modele Dacia, cu Radio România Actualități la bord.

Despre dacia îmi aduc aminte încă din copilărie însă, atunci când citeam revista ”Autoturism”, iar clasamentele raliurilor interne erau pline de Dacii. Fotografiile, de asemenea, făceau PR pentru Dacia. Este deci, pentru unul ca mine, un brand omniprezent, iar acest lucru cred că este valabil pentru majoritatea românilor. Mai știu de echipa de fotbal FC Argeș dacia Pitești, de implicarea uzinei în sport și de multe altele.

Oricum sper ca Nicolae Badiu să îmi dea posibilitatea să achiziționez și o carte a sa ”Poarta 3 – Dacia mașina cu nume de țară”, care cred că este fascinantă.

Referitor la premiu, voi încerca să negociez cu uzina să mă lase în această excursie să parcurg kilometri alături de caravana Turului Ciclist al României, alături de familie, între 18 și 23 septembrie. Poate iese…

Până atunci, mulțumesc Dacia!

TAGS: